ESTETICĂ DENTARĂ

Fiecare dintre noi își dorește un zâmbet armonios, lucru esenţial atât pentru o bună sănătate, cât şi pentru confortul psihic. Estetica dentară nu trebuie să diferenţieze dinții de aspectul lor natural.

Estetică dentară


estetica-dentara-640x805
Restaurările sau tratamentele dentare de orice fel nu trebuie să fie diferenţiate de aspectul natural al dinţilor. Cu alte cuvinte, trebuie să scăpăm de remarca semenilor “O, ce dinţi frumoşi ţi-ai pus!”

O altă direcţie este corectarea aspectului dinţilor/gingiilor, astfel încât să ne apropiem de standardele ideale ale esteticii dento-faciale. Aici vorbim de corectări de formă sau/şi culoare a dintilor.

Obturaţiile estetice


Ce sunt obturaţiile estetice?

Atunci când o carie distruge mai puţin de 50 % din dinte acesta se poate reface cu o plombă. Obturaţia estetică nu este, însă, o simplă plombă. Pentru a reda translucenţa naturală a dintelui şi pentru a permite reflexia luminii trebuie folosite materiale speciale şi tehnici de stratificare speciale. Numai aşa se vor putea obţine obturaţii estetice care să imite perfect un dinte natural.

Fațetele dentare

De ce faţetare?

Când din diferite motive dinţii frontali ajung să-şi piardă nervul, după o vreme se colorează inestetic, în gri-albăstrui. După o albire internă prealabilă se poate trece la faţetare, adică la îndepărtarea unui strat de 2-3 mm din suprafaţa vizibilă a dintelui şi aplicarea unei lucrări integral ceramice (faţetă) executată în laborator, cu rezultate estetice maxime.

Când sunt indicate?

Faţetele sunt indicate ca variantă de tratament în următoarele cazuri:

  1.  Prezenţa unor fisuri pe suprafaţa anterioară a smalţului. Acestea se colorează în timp, devin inestetice şi creează pacientului un disconfort la masticaţie sau atunci când acesta consumă lichide şi alimente reci sau fierbinţi. Prin tehnica faţetării, acel smalţ care este fisurat şi colorat este eliminat şi înlocuit cu o faţetă fizionomică.
  2. Anomalii de formă. În cazul dinţilor prea mari sau prea mici ori cu forme inestetice, prin faţetare, dintelui respectiv i se redă forma ideală.
  3. Distrofii dentare (defecte ale smalţului caracterizate prin existenţa unor pete pe suprafeţele dentare).
  4. Coloraţii medicamentoase cum ar fi cele tetraciclinice. Sunt pacienţi cărora li s-au administrat, în perioada copilăriei, medicamente contraindicate care au determinat mai târziu apariţia unor coloraţii inestetice la nivelul smalţului.
  5. În cazul existenţei tremelor şi diastemelor (strungăreaţa şi spaţiile dintre dinţi). În acest caz, prin faţetare se pot închide spaţiile inestetice dintre dinţi (dacă se refuză tratamentul ortodontic).
  6. Prezenţa unor obturaţii (plombe) voluminoase pe suprafaţa anterioară a dinţilor frontali.

Contraindicaţii pentru faţete ceramice

  • obiceiuri parafuncţionale: scrâşnirea dinţilor; faţetele din material ceramic se pot fisura sau sparge cu uşurinţă la un pacient care suferă de bruxism.
  • o cantitate de smalţ necorespunzătoare sau insuficientă – faţetele de porţelan se cimentează doar pe smalţul dentar;
  • boli parodontale active şi descompunere dentara – dinţii ce urmează a fi faţetaţi trebuie să fie sănătoşi;
  • igienă orală deficitară;
  • morfologie coronară nefavorabilă;
  • ocluzie adâncă: