Contenția ortodontică este un ansamblu de proceduri și dispozitive care au rolul de a se opune tendinței naturale a dinților de a reveni în poziția de dinaintea tratamentului ortodontic. Orice tratament ortodontic se finalizează printr-o contenţie, adică imobilizarea dinţilor în urma mişcărilor efectuate de aparatul dentar.
Aşa cum oasele rupte se imobilizează prin atele, dinţii „rupţi” din os au nevoie de imobilizare. Nu putem avea o imobilizare a dinţilor, fără a exercita forţe pe ei, întrucât în timpul proceselor de masticaţie, înghiţire sau vorbire, se dezvoltă anumite forţe asupra dinţilor. Aşadar, dinţii se vor imobiliza la sfârşitul oricărui tratament ortodontic, fie că acesta este fix sau mobil.
Contenţia fixă implică ataşarea la nivelul dinţilor, în porţiunea dinspre limbă, a unei benzi metalice sau din fibră de sticlă pentru imobilizare. Avantajul dispozitivelor fixe este că sunt confortabile. Dezavantajul este reprezentat de retenția de alimente, formarea plăcii bacteriene și a tartrului, ceea ce înseamnă că trebuie acordată foarte mare atenţie igienei orale, astfel încât să se evite eventuale complicații.
Contenţia mobilă constă în aplicarea de gutiere elastice, care au şi posibilitatea de a readuce dinţii pe poziţii în caz de mici recidive sau în aplicarea de plăci Hawley (asemănătoare cu aparatele mobile). Dispozitivele mobile se aseamănă cu aparatele dentare mobile. Acestea se îndepărtează în timpul mesei, ceea ce constituie un dezavantaj deoarece pacienţii renunţă să mai poarte aparatul, după o perioadă de timp.
În caz de nepurtare a contenţiei, există riscul de apariţie a recidivei, adică a unor modificări ale poziţiei dinţilor, nu neapărat a celor care au fost iniţial malpoziţionaţi. Aşadar, contenţia asigură succesul tratamentul ortodontic.