Una dintre întrebările pacienților legate de sănătatea și funcționalitatea danturii se referă la măseaua de minte sau molarul de minte, în limbajul de specialitate.
Molarul de minte (sau molarul 3) erupe pe arcade în jurul vârstei de 18-25 de ani. Datorită evoluției omului, a masticației și modificării alimentației, în zilele noastre, molarii de minte joacă un rol infim, din punct de vedere funcțional, în procesul masticator. La aproximativ 25% din populație, mugurele acestui dinte nici măcar nu mai este prezent.
Molarii de minte sunt molari reziduali, care erau folosiți de strămoșii noștri pentru a mesteca alimentele crude și bogate în fibre în vederea facilitării digestiei.
Erupția acestora este de obicei simptomatică, însoțită de inflamație, durere, dificultate în deschiderea gurii, respirație urât mirositoare. De cele mai multe ori, molarii de minte erup parțial, au rădăcini atipice sau rămân incluși (dinții se formează şi se dezvoltă în osul alveolar, dar nu erup sau erup parțial).
Cele mai frecvente afecțiuni cauzate de măseaua de minte, care duc, în cele din urmă, la extracție sunt:
– Pericoronarita: care se manifestă prin înroșirea și inflamația mucoasei gingivale, edem facial însoțit uneori de puroi și febră;
– Caria dentară: din cauza poziționării lor, acești dinți nu sunt periați corect sau deloc și se cariază mult mai repede. Aceste carii sunt dificil – chiar imposibil – de tratat, mai ales în cazul în care caria dentară a afectat nervul sau rădăcina dintelui;
– Deplasarea dinților vecini: molarii de minte incluși sau în erupție pot reprezenta un factor care contribuie la înghesuirea dinților pe arcadă. Medicul ortodont poate recomanda îndepărtarea molarilor de minte în scop ortodontic, pentru a preveni deplasarea dinților vecini;
– Boala parodontală: chiar dacă reușesc să erupă complet pe arcadă, din cauza pozitionarii lor, molarii de minte permit acumularea de placă bacteriană, ceea ce conduce la apariția unor afecțiuni gingivale;
– Chisturi la nivelul maxilarului: aceste chisturi, însoțite de distrugerea țesutului dur osos, precum și a structurilor înconjurătoare (nervi, dinți), în timp, slăbesc osul și cresc riscul de fractură.
Pentru a preveni toate aceste patologii, se recomandă îndepărtarea molarilor de minte, avându-se în vedere și faptul că odată cu înaintarea în vârstă, crește riscul complicațiilor în cazul extracției.
Dr. Adrian Coșereanu
Medic Stomatolog
Uniklinic Timișoara