Dispozitivele corono-radiculare sunt elemente menite să ofere un surplus de rezistență dinților care, în antecedente, au prezentat distrucții coronare extinse și ulterior au beneficiat de tratament endodontic. Fixarea acestor dispozitive corono-radiculare în canalul radicular se face prin cimentare, utilizând cimenturi speciale.
În cazul dinților care prezintă o pierdere importantă de țesut dentar coronar, restaurarea corono-radiculară se realizează, de cele mai multe ori, cu ajutorul pivoților. Principalul scop al unui pivot este acela de a retenționa materialul din care se face bontul coronar, oferind o formă propice de retenție a materialului coronar. Materialele moderne reușesc să imite și să simuleze proprietățile structurii dentare naturale, oferind medicilor stomatologi șansa de a avea la dispoziție și altă opțiune pe lângă restaurările indirecte realizate cu ajutorul laboratorului dentar.
Tipurile de dispozitive corono-radiculare sunt:
1. Turnate: fabricate în laboratorul de tehnică dentară în urma unei amprente realizate în cabinet;
2. Prefabricate: Dentatus sau fibră de sticlă.
Pivotul din fibră de sticlă este foarte ușor de inserat, nu necesită decât o singură ședință la stomatolog, respectiv cea în care se realizează obturația. Astfel, se elimină etapele necesare în cazul pivoților realizați în laboratorul de tehnică dentară. Datorită materialului din care este realizat, pivotul are caracteristici fizionomice, eliminându-se translucența gri determinată de reflexia luminii la nivelul marginii gingivale a coronițelor ceramice, care apare în cazul pivoților radiculari metalici.
Un alt avantaj al pivoților din fibră de sticlă îl constituie elasticitatea mult mai mare a fibrei de sticlă în comparație cu materialele metalice. Fibra de sticlă este similara cu dentina, conferind o distribuire și o transmitere mult mai bună a forțelor masticatorii. De asemenea, dintele este ranforsat și funcționează similar țesutului dentar. Alegerea dispozitivelor corono-radiculare se realizează în funcție de cazul clinic, fiecare dintre variantele enumerate mai sus prezentând atât avantaje, cât și dezavantaje, pe care le prezentăm pe scurt.
Dispozitivele corono-radiculare turnate
Avantaje: coeficient de rezistență ridicat;
Dezavantaje: sunt voluminoase, metalice, iar tehnica de realizare este laborioasă.
Dentatus
Avantaje: permite aplicarea lor în rădăcini scurte și curbe, are un coeficient de rentenție superior datorită înfiletării în țesutul dur dentar;
Dezavantaje: sunt metalice și nu pot fi folosite în zonele de interes estetic.
Fibre de sticlă
Avantaje: nemetalice, prezintă adeziune bună în canalul radicular, pot fi folosite în zonele de interes estetic fiind apropiate de culoarea țesutului dur dentar și prezintă un coeficient de elasticitate similar cu cel al dintelui natural;
Dezavantaje: canalul radicular în care vor fi introduse trebuie să fie drept și mai lung în comparație cu situația utilizării unui Dentatus.
În concluzie, pentru restaurarea corono-radiculară există mai multe opțiuni în ceea ce privește dispozitivele ce pot fi utilizate de către medicii stomatologi. Soluția se stabilește în funcție de fiecare caz clinic în parte, pentru obținerea unui rezultat optim.
Dr. Tudor Ovidiu Dan
Medic stomatolog
Uniklinic Timișoara