Halitoza reprezintă o preocupare pentru mulţi pacienţi, care solicită ajutor din partea stomatologilor. În 90% din cazuri, pot fi identificate cauze stomatologice. Deoarece în societatea modernă accentul este pus pe importanţa imaginii personale şi pe relaţii interpersonale, nu este surprinzător că pacienţii solicită asistenţă pentru ceea ce consideră a fi o afecţiune jenantă.
Cauzele halitozei sunt multiple
Halitoza poate fi cauzată de factori sau etiologii multiple: igiena orală slabă, leziuni carioase profunde, boala parodontală, infecţii orale, afecţiuni periimplantare, pericoronarită, ulceraţii mucoase, anumite alimente sau alimente impactate, limba încărcată, rata redusă a fluxului salivar, igienizarea deficitară a protezelor.
Primul pas în evaluarea unui pacient care se prezintă cu halitoză constă în efectuarea unei anamneze detaliate. Starea sistemică, obiceiurile dentare, dieta, reprezintă factori cheie în evoluţia halitozei.
Odată stabilit diagnosticul de halitoză, prioritară este determinarea etiologiei. Examinările clinice şi radiologice sunt esenţiale în diagnosticul patologiilor dentare. Leziunile carioase, cuspizii fracturaţi, restaurările dentare defectuoase pot constitui surse de miros neplăcut din cauza impactării alimentelor şi a ţesutului pulpar necrotic în cazul cariilor severe. Stările sistemice posibil etiologice includ: sinuzita, bronşita, ciroza hepatică, insuficienţa renală şi diabetul. De aceea, alături de o examinare dentară completă, este importantă evaluarea detaliată din partea medicului de familie.
O strategie medicală individualizată asigură succesul tratamentului
După determinarea etiologiei halitozei, practicianul trebuie să contureze un plan de tratament individualizat. Acesta va include consultarea cu medicul de familie sau cu un anumit specialist, dacă se impune.
Este responsabilitatea clinicianului să consilieze pacientul în modificarea stilului de viaţă şi a practicilor de igienă ce pot reduce mirosul neplăcut. Regimul terapeutic individualizat este un efort combinat între îngrijirea profesională în cabinetul dentar, igiena adecvată la domiciliu şi/sau, la nevoie, recomandările medicului generalist. Determinarea sistematică a diagnosticului implică fiecare dintre următoarele categorii etiologice: dentare, oto-laringiene, sistemice şi/sau sociale.
Stomatologul trebuie să trateze afecţiunile dentare prin excavare corespunzătoare, reabilitarea restaurărilor şi controale constante. Acestea sunt esenţiale pentru succesul tratamentului. Instructajul adecvat privind igiena la domiciliu, cu aţă interdentară şi/sau periuţa interproximală este, de asemenea, necesară.
Obiectivul pe termen lung fiind eliminarea halitozei, este importantă monitorizare profesională, tratament şi practici eficiente de igienă orală la domiciliu.