Endodonţie – tratament de canal
Un tratament endodontic de calitate înseamnă păstrarea dintelui pentru un timp foarte îndelungat. Aşadar, viaţa dintelui pe arcadă depinde direct de cum este ,,scos nervul’’ şi de calitatea ,,închiderii’’ sau ,,plombării’’ canalelor.
În practica de zi cu zi, motivul pentru care este scos nervul ţine de durerea dentară (care poate îmbrăca forme violente, cumplite). De foarte multe ori se pune accentul doar pe rezolvarea imediată a suferinţei şi se ignoră calitatea tratamentului de canal. Evident, urgenţa este rezolvată, durerea dispare, pacientul este mulţumit, însă fără un tratament corect, minuţios, cronofag, de cele mai multe ori, dintele poate să se piardă relativ rapid.
Deseori, dinţii cu tratament de canal sunt incluşi ca stâlpi în diferite lucrări dentare. Longevitatea lucrărilor dentare poate fi serios afectată dacă acel dinte stâlp este tratat superficial.
Microscopul dentar este un instrument extrem de util în endodonţia de performanţă:
- vizualizează anatomia internă a dintelui;
- identifică posibilele canale suplimentare, care, dacă nu sunt tratate, duc de multe ori la reinfectarea dintelui;
- detectează perforaţii ale rădăcinii şi ajută la sigilarea lor;
- pune în evidenţă fracturi ale rădăcinii;
- identifică acele rupte din canale, îndepărtarea lor devenind, astfel, posibilă;
Un alt instrument esenţial pentru tratamentul de canal este apexlocatorul, un dispozitiv electronic de măsurare cu ajutorul căruia medicul poate să ştie cu precizie cât de lungi sunt rădăcinile dinţilor. În concepţia modernă a endodonţiei, canalele radiculare se lărgesc accentuat, facilitând îndepărtarea nervului şi irigarea abundentă. În acest scop se foloseste preponderent instrumentarea rotativă.
Medicul nu mai ?intervine” pe canale cu mişcări de du-te vino având un ac în mâna, ci cu o piesă specială propulsează un instrument foarte rezistent şi foarte flexibil în acelaşi timp în rădăcina dintelui rezultând o curăţire, prepararea canalului fiind net superioară variantei manuale.
Finalizarea tratamentului de canal presupune obturarea acestuia (plombarea). Cele mai eficiente metode sunt acelea care folosesc gutaperca termo-plastifiată.
Un aparat special încălzeşte gutaperca care mai apoi este introdusă în canal şi, în combinaţie cu o pastă sigilantă, va închide ermetic canalul pe toată lungimea lui. Practic, se realizează o închidere tridimensională fapt crucial în vederea succesului pe termen lung al tratamentului.
Un tratament de canal se poate încheia de cele mai multe ori într-o singură şedinţă. Uneori se poate întâmpla sa fie nevoie de mai multe şedinţe (de exemplu, atunci când dintele este infectat).
Refacerea coroanei unui dinte cu tratament de canal poate însemna de multe ori armarea ei cu pivoţi din fibră de sticlă şi folosirea materialelor de reconstituire adezive, astfel încât să nu fie compromisă rezistenţa mecanică.
Este necesară radiografia pentru fiecare tratament de canal?
Da! Este indispensabil pentru o calitate înalta a tratamentului. Cu ajutorul ei, medicul este informat despre anatomia internă a dintelui şi, totodată, poate verifica corectitudinea obturaţiei (plombării) rădăcinii.
Radiografia făcută în sistem digital reduce dramatic doza de radiaţii. Este nejustificată teama pacienţilor, doza de radiaţii încasată la o radiografie dentară simplă fiind mai mică decât radiaţia solară pe care o primim într-o zi.
Monitorizarea dinţilor cu tratament de canal implică, deasemenea, efectuarea de radiografii la anumite perioade de timp.
Doare tratamentul de canal?
Nu! Contrar ideilor preconcepute, o anestezie de calitate face practic inexistentă apariţia durerii pe toată durata intervenţiei.
Este normal ca dintele să devină sensibil după scosul nervului?
Da! Această sensibilitate este tranzitorie şi de obicei cedează la un antalgic uşor (ibuprofen, de exemplu). Este normal să aveţi o jenă la dintele cu nervul scos câteva zile, dar va trece complet şi definitiv după câteva zile.
De ce se închid la culoare dinţii cu nervul scos?
Este vorba în principal de deshidratarea dintelui cu tratament de canal. Uneori coloraţiile apar unde se folosesc anumite substanţe chimice, însă utilizarea lor nu mai face parte de mult din arsenalul medical contemporan (modern).
Se pot scoate din rădăcină acele rupte?
Da, dar cu două condiţii:
Să le poată vedea (aici este indispensabil microscopul).
Prin vibrare ultrasonic aplicată precis (obligatoriu microscop şi aparate cu ultrasunete care menţin câmpul vizual în permanenţă curat).
Scosul acelor rupte din canal este de multe ori o provocare, unde, pe lânga dotările materiale indispensabile, este nevoie şi de multă experienţă.